Cu cockerii e un pic mai complicat decat spun "specialistii", cum ca sunt prosti, incapatanati si imposibil de dresat.
Primul meu gunoi, ca asa i-am spus si lui Tomi, un figurant cu nume multe care incepeau cu Thomas......., dar si celui de-al doilea, alt pitecantrop denumit Rocco de Asklepios ......., si-a bagat piciorul in dresaj. Pe la 4 ani, am zis sa intrebam un dresor profesionist. Raspuns: imposibil. Desigur ca Tomi stia tot ce se intampla pe lumea asta, orice sunet, orice miros, orice cuvant sau gand. Sau, sarcina mea, cand eu nu stiam nimic despre asta. Dar, nu dorea sa se exprime, sa arate ca stie. Pleca de nebun prin padure, venea cand il taia capul, manca si dormea ca porcul. Dar... cand te privea cu ochii aia aluna, reflectati mai mult decat perfect de blana aurie, iti rupea sufletul si stiai foarte bine ca si el stie ca tu stii, ca tu stii ca el stie ca tu stii si tot asa .... Cu Tomi nu puteai fi altceva decat camarad. La 4 luni, de-a dracului ce era, ca nu voia sa faca ce ii spuneam, s-a pisat pe perna mea. Ostentativ. Se uita in ochii mei cu tupeu si jetul curgea interminabil. Era iarna, fireste. Ce si-a luat-o, ce a dormit prin colturi, pe sub pat doua zile...... stia ce a facut, gunoiul, ca de acolo ii vine numele si asa sa-i ramana, cum ar spune Stefan Cel Mare. A fost o provocare exceptionala fiecare zi cu el, mi-a umplut sufletul de o bucurie imensa. A fost camaradul meu, care imi lingea lacrimile si era cu rotile in sus, in loc de ras. Un gunoi penal. S-a dus, otravit, cu medici de la USAMV, care n-au stiut sa-i puna diagnosticul o saptamana, in conditiile in care un caine otravit moare in 2-3 zile. Am innebunit langa el, traia, era acolo, murea pe picioare si nu avea cine sa spuna: e otravit. Am luat decizia cu injectia, toata familia a tulit-o la faza asta. Plangeam pe strada ca o capiata, prima data dupa ce murise tata, adica 10 ani. Am stat langa el, am si acum oaresce oase prin casa, dupa ce a fost ars. Desigur, fara a avea vreo dovada ca sunt ale lui. Da, stiu cat e de crippy si de complet nesanatos si iresponsabil. Da, nu mai zic ca Tomi a murit la putin timp dupa bunica mea, singura fiinta pe care am iubit-o de la cap la coada, complet si fara cuvinte. I-am pierdut pe amandoi just like that.
La 3 saptamani, l-am luat pe gunoiul nr 2. Pe numele lui Rocco etc........ Din pacate, Lucian Pipas, care avea canisa a murit. Un om de calitate. Rocco e un catel de concurs. Nu pentru asta l-am luat noi, ci pentru ca mama sa nu fie singura. Stiam din prima ca nu-l pot iubi la fel, n-ai cum si gata. Prima noapte am fost ingrozitoare. Nu l-am lasat sa se apropie de mine, in speranta ca o sa rezist, ca il voi educa sa nu urce in pat niciodata. Mirosea a cafea proaspat rasnita. A moale, a fain, a cocker negru ce-ti incapea in palma. M-am tinut tare, l-am alungat. S-a dus, saracul, mormaind in soapta. Tomi n-ar fi acceptat niciodata asa ceva. In acel moment, am stiut ca nu are rost sa compar, pentru ca Rocco va iesi prost totdeauna. Dupa 3-4 luni, se aseaza noul venit in fata locului in care era ascunsa cumva punguta cu ramasitele predecesorului auriu. S-a pus acolo, amusinand, s-a uitat la mine, a mirosit iar si nu l-am mai putut lua de acolo. S-a culcat in fata si gata. Atunci m-a facut sa-l iubesc. Mogaldeata neagra, care habar n-avea de nimic. Avea doar miros. Pentru moarte, presupun. L-am dresat anti-social, a stat un an la mine, apoi la mama, pentru care a si fost cumparat. Are 6 ani, arata de 15, pentru ca are o pata carunta pe bot. E un catel la care nu functioneaza tot ce se spune despre un cocker. Este fix un catel care se comporta asa cum ai avut grija de el. E exceptional de inteligent, stie orice sunet, miros, gand, reactie a mea. In familie, e un pic mai diferit... ii iubeste pe toti, in felul lui, greu de inteles si intra sub masa direct atunci cand tonul vocilor noastre se ridica, asa cum se intampla in orice familie.... daca am avea vreodata timp, am invata de la el ca nu conteaza altceva decat armonia... ca e papa, somnul, spalatul, periatul, joaca, iubirea.... nicio problema.... doar ca noi nu avem timp niciodata.... asa ca ramane doar cockerul negru, in amintirea celui auriu... cockerul negru, care vede cu un singur ochi si iubeste neconditionat cu toti ceilalti....
PS nu are iphone 5
