Mda, ma risc, asta e
Astazi, despre relatiile cu ungurii, astia huliti ca tot vor sa fure Ardealul.
Am prieteni unguri de cand ma stiu. Singura data cand am avut de impartit ceva cu ei a fost la un bar din Cluj, cu un grup in care "vedetele" erau doi baieti din Budapesta. Care se imbataseara si li s-a parut misto sa provoace, sa faca scandal, sa ne spuna noua, de la masa de alaturi (plina de gagici, de altfel) ca suntem niste tarani, noi toti, astia, ungurii din Transilvania, care vrem ceva de la Budapesta. Pana la urma, ne-am distrat in draci, ca ungurii ceilalti de la masa, erau de-ai nostri, de-astia de gasca, oameni de cursa lunga. Ca orice roman. Si, au abandonat ungurii din Budapesta, preferand distractia cu romancele, dans, beri, limbaj universal. Bun, sa stim de unde plecam.
Eu gandesc mai european asa, de cand ma stiu. Nu subscriu la violenta, nici macar in discurs, furturi de Ardeal, iredentism, nazism, anti-semitism, rasism etc. Deloc, niciodata. Pe oricine in cercul de cunostinte am detectat cu astfel de inclinatii, nici macar nu am anuntat. M-am retras. Am abdicat complet de la o eventuala prietenie.
Totusi, cred ca nu toata Romania poate intelege ce inseamna relatiile cu ungurii, cum au destui pretentia, mai ales la TV. Desi, multi spun ca au apropiati unguri. Transilvania inseamna altceva, cumva. Si istoric, nu vreau sa intru in episoade dureroase gen Ip si Treznea sau altele, nu e cazul si timpul a trecut. Nu trebuie uitat, dar poate nici cioplita o filozofie pe viata din asta si transformat intr-un pogrom peste generatii. La fel cum si romanii au niste tare, pe care le duc de multa vreme, recunoscute sau nu. Purtati de stapaniri sau nu, in alte vremuri. In prezent, relatiile sunt altfel, si cultural, si uman, si de intelegere in primul rand.
Pe scurt, cum ar veni: daca Ioska e vecinul meu, cu care bem tuica si mancam slanina cand nu mai avem bani, inainte de salariu, Ioska e tot ala si cand e circ la TV si se cer regionalizari in nume etnic sau se ard drapele. Eu, la fel. Nu-i place, nici mie. Zice: hai sa mai bem un pahar, mai mancam o slana s-om vedea, mama ei de viata. Ioska si cu mine suntem tot vecinii aia. Ducem aceeasi viata, buna sau rea, cum o fi, indiferent ce se intampla la TV. Sau in Harghita, Covasna, Bucuresti, Iasi sau Budapesta. Asta, n-o poate lua nimeni ungurului care traieste in Transilvania sau romanului, care decide sa fie prieten cu un ungur, pentru ca intai e om. Nu intai e ungur.
Tot felul de "emberi" am in viata. Nu am intalnit unul, un ungur macar, cu care sa nu ma inteleg. Ba, am avut si un iubit adevarat. Alta poveste. Stiu eu si el de ce. De la fotografii din job, si pana la simpli prieteni, nu mai vorbesc de cei cu care comentam cu amar tot ce se intampla si cu bun-simt si realitate, absolut tot felul de unguri sunt in viata mea.
Sunt la fel de prieteni cu mine ca orice roman, nu ma intereseaza ca sunt get-beget sau doar un parinte e ungur sau doar simpatizanti etc.
Nu-mi place, totusi, felul in care politicienii au "grija" sa submineze niste adevaruri fundamentale in relatiile dintre oameni. Nu dintre romani si unguri. Dintre oameni. Nu contest absolut deloc derapajele, exista uscaturi in fiecare padure. Romaneasca sau ungureasca. Uscaturi indreptatite sau nu. Dar, cred in continuare, ca intai suntem oameni.
Am un prieten ungur, si veterinar, si fotograf, si implicat in sport de numa', cu care vorbim toata ziua-buna ziua despre tot ce se intammpla. Si in Ungaria. Si care e revoltat, la fel ca mine, de halul in care a ajuns presa, de felul in care se manipuleaza informatiile, de nesimtire, de greutatile din viata. De tot sau toate. La fel ca mine. E ungur. Eu sunt romanca. Are respect, eu am. Asa o fi trebuind sa fie intre oameni, unguri sau romani, ma gandesc.
Nu stiu de ce am dat exemplul asta, poate pentru ca mai am si destule cunostinte "romanesti get-beget", care nu prea stiu cum e cu respectul. Care urla, suna la orice ora, au pretentii, ma agaseaza, imi dau lectii..... Poate si de-asta.
Pot sa spun cu mana pe inima ca, din cati unguri cunosc, absolut niciunul nu "mi-a dat lectii", cum ar veni. Ce or fi avand ei in cap, nu stiu, dar cu mine au fost totdeauna adevarati. Ca oameni, fireste.
Nu mai zic ce petreceri, mancaruri faine, confidente din viata normala, nu iredentista, am impartit impreuna.
De-aia astazi, cand am vazut ca s-a umplut lumea virtuala de texte pro sau contra fetei asteia de la Covasna, pre numele ei Sabina, am simtit sa scriu textul asta. Draga Sabina, fata de clasa a IX-a, romanca, amenintata pe facebook pt ca a purtat o bentita tricolora in 15 martie, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, am o singura intrebare: ai purtat acea bentita si in 14 martie sau 12 noiembrie anul trecut sau o vei purta si in iunie?
Cred ca nu trebuie sa ne masuram patriotismul si apartenenta prin gesturi extreme. Cred ca fiecare are dreptul sa serbeze ce doreste ca minoritate sau majoritate, pastrand proportiile si respectand legea.
De St. Patrick nu m-as duce sa flutur steagul Marii Britanii, poate e aiurea comparatia. Dar, trebuie sa invatam respectul, sa convietuim cu adevarat cu minoritatile. Aici, iar e o discutie intreaga, ca tiganii sau mai numerosi ca ungurii. Dar, mesajul acestui text nu atinge asta. E absolut cu totul alta discutie, mult mai grea, in opinia mea umila.
Intr-un fel de concluzie ardeleneasca: impreuna traim, impreuna murim! Cum ar zice Ioska.
Haideti sa mai terminam cu prostiile politice si sa ne vedem de viata, ca e prea grea. Si pentru romani, si pentru unguri. Cel putin in Transilvania, asa e! Si o recunosc toti, astia oamenii de rand.

PS Multe exemple mai pot da cu ungurii. Si mai multe cu romanii. Dar, pe-aici prin Transilvania, traim impreuna. Fix impreuna. E singurul lucru important. Scuzati-ma daca am fost prea pacifista.