Monday, May 27, 2013

Fericirea se imparte cu ingerii. Desi, ei stiu deja

Vreme de turnat plumb in nori, ca sa-i facem si mai grei si sa-i aducem printre noi, pe pamant. Sa plece de deasupra, cu culoarea lor datatoare de ganduri grele.
Frig si 10 grade in termometrele lui Celsius. Asteptari... sperante... emotii.... calm. Pana la urma, chiar cred in asta, ce trebuie sa se intample, se intampla intotdeauna. Bine sau nu, asta e!
Te trezesti ca iese soarele seara, pe frig, pe ploaie. Ce faci cu el? Stii bine ca a iesit doar pentru tine. Adica, l-ai cerut. A venit. Te uiti, nu e orbitor, e doar o sfera arzanda, aproape, portocalie spre rosu cald, moale si datatoare de viata.
Vine un fel de fericire, pe care parca ai mai cunoscut-o candva, te copleseste. Aduce liniste, iar ea e mai pretioasa ca orice. E raspunsul la rugaciuni.

Iar pacea aceea nu ti-o poate lua nimeni. In jur, ingerii tai asteapta sa le povestesti. O faci, pentru ca e atat de simplu: fericirea se imparte cu ingerii, dar ei stiu deja. Doar ca asteapta bucuria povestii tale. Bucuria bucuriei tale.
Am primit odata, de ziua mea de nastere, un gand frumos, cam asa: te saruta ingerii zilei tale. Nu ma gandisem niciodata la povestea asta cu noi avand fiecare un inger. Chiar avem. Si al nostru, si inca o trupa intreaga de frumuseti inaripate deasupra si in sufletul nostru. Cu care impartasim, nu? E fain si bun!